Am citit recent o idee care mi-a placut foarte tare si mi-a dat o explicatie buna pentru diversele lucruri pe care le fac. Zice: nu faci ceva pentru a fi bun; esti bun si faci ceva in sensul asta. La fel, nu faci ceva pentru a fi fericit ci esti fericit si faci ceva! :)
Si de-acum doua zile de cand ma joc cu ideea asta, am experimentat diverse situatii...
... iubesti si faci ceva din starea de iubire!
... esti optimist si faci lucrurile cu optimism!
... esti tolerant si actionezi cu toleranta!
... esti serios si redai seriozitate!
Zic, deci, ca nu poti folosi pasta de dinti ca si crema de cearcane, in ideea ca pielea de sub ochi se va albi! Nu asa merge!
Daca esti satena cu ochii caprui, poti sa folosesti vopsea si lentile de contact pentru a deveni blonda cu ochii verzi dar... nu vei fi niciodata blonda cu ochii verzi, cu adevărat!
Dar stiu ca pe un blog care se numeste Exercitii de fericire n-ar fi trebuit sa spun că ceva e imposibil! :)
Face insa parte din povestea pe care o experimentez de o vreme incoace; povestea in care fiecare avem rolul, lectiile, experientele si scopul nostru. E o lectie buna. Cand o intelegi! Pana atunci, traim incercari de a-i aduce pe cei pe care ii iubim in roluri pe care ne dorim sa le "presteze" si ne facem zile grele de fiecare data cand lor le cade masca impusă!
Desi nu mai traim vremurile sclavilor - marea parte a planetei! - noi, oamenii, "semnam" intre noi contracte de sclavie, inrobind Sinele si odata cu el visele, personalitatea si tot ce reprezinta cu adevarat cel de langa noi. Stim sa folosim obiectele pentru ca, daca nu au manualul de intrebuintare pe eticheta, ne uitam in jur la altii si le folosim corespunzator! Nu punem haine in robotul de bucatarie pentru a fi curate, dar ne dorim ca sotul sa "functioneze" ca sotul alteia.
Ne-am luat libertatea de a decide "utilitatea" oamenilor din cauza faptului ca ei nu au instructiuni de folosinta. Si tarziu, uneori prea tarziu, ne intereseaza si din ce sunt "compusi". Ne dorim copii destepti ca cei din Tarile Scandinave, chiar daca nu stim cu adevărat cat de destepti sunt copiii de acolo si sincer, multi dintre noi nici cate tari scandinave sunt, nu suntem siguri. Vrem ca cineva sa moara pentru noi, ca si DiCaprio in Titanic, uitand ca scopul nostru este sa ii dam motive sa traiasca! Ne dorim casnicii, pentru a da relatiei noastre un rol durabil, uitand ca o relatie durabila duce la casnicie. Traim prin comparatie si schimbam "rolurile" personajelor principale din viata noastra dupa cum... dă bine! Sau dupa cum ne simtim (mai) bine. Si la o vreme, mai schimbam rolul, tot cu acelasi scop: de a intra în norme! Si, intr-o soarta favorabila, lucrurile se aseaza dupa cum le comandam si oamenii isi primesc rolurile dupa cum le dictam. Cu toate astea, te simti secatuit si incet-incet, oricat de spiritual, antisemit, stelist sau rocker ai fi, oricare ar fi preferintele tale culinare si oricat de implicat in dezvoltarea ta personala esti sau nu, te opresti si te intrebi: DA` EU CINE SUNT?!
Din oamenii pe care ii vad la cursurile mele, din cele traite de mine pana acum, cred ca asta e o intrebare la care multi zabovim foarte multa vreme. Unii, nu mai ajung niciodata la un raspuns iar altii, ca mine, decid ca ii doare in cot de cine Sunt ei! :) Va spun si de ce!
Din nou, din citite, imi place sa cred ca adevaratul act al Creatiei este sa planifici cine vrei sa fii. Si sa devii cine vrei sa fii! Si n-as da bani pentru nicio carte cu titlul "5 pasi simpli pentru a deveni cine vrei sa fii", pentru ca momentul in care te hotarasti SA DEVII cine vrei sa fi, este suficient pentru a construi proiectia ta despre tine!
Cum am inceput, cred ca nu e util sa ne schimbam job-ul pentru a fi cine vrem sa fim! Devenim cine vrem sa fim si totul se schimba! Si e miraculos cum totul se schimba din acea secunda, din acel moment, ca si cum forte nebanuite ar fi lucrat un timp indelungat la acea schimbare. Iar cand devi tu, cine vrei sa fi, ultima Versiune a ta si cea mai buna dintre toate, cauti sa ajungi in jurul celor cu care te completezi, te intregesti, te aduni si te imparti. Refuzi sa dai roluri, pentru ca refuzi sa primesti.
Si in momente ca acestea, e posibil sa intelegi ca ai tot ce iti doresti! Si esti complet!
Si devi o noua Versiune, in care, cu bucurie de viata, fara a simtii sa dai un rol celui de langa tine, te bucuri de bucuria ca exista si umpli golul necunoscut cu bucuria raspunsului la intrebarea: Tu cine esti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu