joi, 21 noiembrie 2013

Prefer deciziile proaste!

O sa spuneti ca bravez, dar prefer deciziile proaste, decat lipsa de actiune! Și până la urmă, ce înseamnă o decizie proastă?! Sau hai să îndulcim: neinspirata!  


Nu e nimic altceva decât lipsa unui rezultat așteptat!  Și calculează tu, acum, ce înseamnă lipsa deciziei? Așteptarea,  indignarea,  compromisul,  frustrarea, deznadejdea cu care NU iei nicio decizie. Rămâi acolo; absorbit de 'situație', compromis de ea, traind in iluzia ca intr-o zi, cumva, cineva, v-a schimba rostul lumii pentru tine! 
Prefer deciziile proaste, din cauza cărora regret, plâng,  mă răscolesc, mă cert,  mă resping, mă adun și găsesc cel mai scurt traseu de a ajunge la schimbarea dorită. Acele hotarari care ma scot din non-actiune si ma duc... undeva! De cele mai multe ori, spre fereastra care ma astepta deschisa, doar-doar, o sa reusesc sa ma arunc inspre viitor! Cel mai bun viitor posibil... 
Traim de mult (si bine!) in paradigma bine-rau. Ne frustram de presiunea noastra de a face lucrurile BINE! FOARTE BINE! EXCELENT! Asteptam o viata pentru partenerul perfect, job-ul ideal, casa mult visata... 

Ne asteptam ca cineva o sa schimbe ceva in societataea asta "de doi lei", in tara asta in care "nimeni nu face nimic"; ne dorim ca cineva sa DECIDA pentru noi, sa SCHIMBE pentru noi, sa TRANSFORME pentru noi! OK, nu instig la schimbarea lumii, nici la schimbarea societatii, sunt departe de a porni o revolutie!

Dar vad in jurul meu oameni care privesc admirativ la alti oameni mai "mici" decat ei, dar cu puterea de a lua decizii, nestaviliti de niciun barem! "Ce noroc are aia, cu sotul milionar!", "Ce bine o duce cutarel de cand si-a facut biznis!" si alte exemple de situatii in care oamenii prefera sa se scalde pentru a-si intari lipsa de actiune si de curaj! Diferenta intre cei admirati si admiratori... e doar de o decizie! :)
In definitiv, succes in business au doar aceia care cred ca il merita, cum parteneri perfecti au doar aceia care se iubesc pe ei insisi si nu concep ca merita decat... un partener perfect! Asadar, o vorba veche zice: aim to the sky, you can't miss it! :)
Ca sa nu privesc doar peste gard, ma uit de multe ori la mine, la presiunea pe care o manifest asupra-mi, de fiecare data cand ma "presez" sa iau cea mai buna decizie, intr-o situatie! Ghiciti ce?! Eu nu cred ca exista "cea mai buna decizie"! Adica: exista decizii inspirate, solubile, aplicabile, cum vreti voi sa le catalogam! Dar decizie buna, cea mai buna, mai putin buna sau proasta, nu exista! In definitiv, cine are acces la infinitul de viitoruri posibile, pentru a analiza impactul deciziei tale asupra domnului Timp?! In schimb, lipsa deciziei si a actiunii, nu fac decat sa te roada, sa te usuce, sa iti provoace raceli peste raceli (fanii medicinei germane stiu de ce!) si sa iti umple golurile cu alte goluri! 
"Oameni buni, e viata voastra - nu poate juca nimeni rolul principal!" imi vine sa strig uneori, catre altii! Catre mine, am facut-o de multe ori! 

Asa ca... ia decizii! Atunci, pe moment! In fiecare moment! In toate situatiile provocatoare, decide sa fii tu in rolul vietii tale! Asuma-ti emotiile si da, bazeaza-te pe intuitie, fler, instinct si ce mai simti tu ca pulseaza in tine, atunci cand nu ai pe ce sa te bazezi! Ia decizii AZI! 
Da-ti demisia AZI daca esti nefericit in locul ala de munca!
Incepe AZI afacerea pe care ti-ai dorit-o!
Spune-i AZI ca o/il iubesti! 
Fa AZI analizele pe care trebuia sa le faci de mult!

De ce nu maine? Pentru ca nu-ti va da nimeni ziua asta inapoi... Pentru ca, poate cel mai bun moment sa fi luat acea decizie ar fi fost acum o luna, acum 3 ani, iar al doilea cel mai bun moment e AZI! 

Da, uneori luam decizii proaste! Ne "incurcam" cu oamenii nepotriviti, mancam la 12 noaptea, traim situatii mai putin binecuvantate. Si nu voi spune ca toate greselile sunt lectii importante care ne invata mereu cate ceva! (Desi cred asta!) Voi spune doar ca actiunea este cea mai sigura cale ce te duce la fericire
Non-actiunea, vaicareala, moleseala, iti paralizeaza incet-incet gandirea, simturile, sufletul si iti iau puterea! Ramai doar cu forta de a te a respira zi de zi, de a avea senzatia ca traiesti si iluzia ca esti un suflet!

Daca ar fi sa schimb ceva in trecutul meu as schimba faptul ca m-am eschivat, mi-am cautat scuze si justificari pentru a nu lua o decizie! Ca am conceput sa imi sacrific o zi, sau poate un an, in starea mizerabila de nesiguranta, de aberare emotionala si mentala, pentru a ramane intr-un loc care nu ma lasa sa stralucesc! Nu as schimba nicio secunda deciziile luate! Dar as schimba starea de non-actiune, cu cea de actiune! 
Incepeti exercitiul asta, astazi! Frica va lua locul curiozitatii si banalitatea va fi inlocuita de incantarea de a-ti trai tu, viata ta! E absolut grozav... :)

Luati decizii! Pe cele care le simtiti potrivite... si daca cineva e suficient de curajos sa va intrebe de ce, raspundeti: PENTRU CA ASA AM VRUT EU! :)

Luati decizii!
AZI!

miercuri, 13 noiembrie 2013

Cu Superman la psihiatru!

Fetelor, rămâneți cu mine până la sfârșit... :)

Mă amuzam recent de ”dependența” bărbaților de orice vârstă față de un erou! De cum fiecare manifestă un atașament față de un Superman, un Batman, un cuceritor din Stăpânul Inelelor, sau să nu uităm... Războiul Stelelor! Doamne ferește, noi, beneficiarele emoționale ale iubirii unui astfel de bărbat să exprimăm altceva decât profund respect pentru ”idolii” lor! Și, fir-ar, nu înțeleg cum își găsesc doar eroi in costume strâmte, cu măști ciudate și pelerine de o cromatică îndoielnică! Înțeleg că Superman se poate bate cu toată planeta de rău-făcători, poate da timpul înapoi, poate cu lejeritate să invite o femeie la o plimbare de după-amiază pe orbita Planetei daaaaar, îi este imposibil să își recunoască identitatea! Și sentimentele! 
Nu vi se pare ciudat cum toți ”eroii” ăștia cu super puteri care doboară balaurul,  sunt niște încorsetați emoțional? V-ați întrebat de ce poartă costume și măști?
Impresia mea e că atunci când scrii mare SUPERMAN pe piept, acoperi semnul UȘOR INFLAMABIL. Și da, uneori e mai ușor să protejezi o planetă decât să îți protejezi emoțiile. Și poate că e mai ușor să te bați cu monștrii decât să îi spui femeii pe care o iubești ce simți. Ah, și marea mea dilemă: de ce naibii aleg să moară pentru visul lor, in loc să și-l trăiască?
Toți eroii, ajung la un moment dat în situația in care aproape mor. Și care e primul lucru pe care îl fac după ce se hotărăsc ca nu (mai) mor?! Se duc la EA! Și când ajung la ea, (asta e singura parte pentru care femeile merg la filme cu eroi!) confesează ceea ce ei oricum simțeau de la începutul filmului, dar cum sunt eroi cu super-puteri, se lupta cu tot ceea ce nu recunosc: sentimentele lor - primul inamic de temut! 
Ei și uite cum ne trezim noi niște Lane nesigure, cu margarete în mână, preocupându-ne de ”ne iubește/nu ne iubește” și sperând că într-o bună zi el își va da costumul jos, recunoscând toate semnele pe care până atunci noi le interpretasem corect: ne iubește! 

Și-acum să ne uităm la eroinele noastre, care nu poartă costume și nici măști, dar abuzează de sentimente, emoții și trăiri, (poate si pantofi scumpi!) care să se oprească fix în super scutul unui Captain America
And I couldn't help but wonder... ce ne face să rămânem acolo, așteptând ca domnul Erou să realizeze că nu trebuie sa salveze Planeta, ca sa ne impresioneze! Uneori, e suficient sa fim salvate de emotiile, trairile, dragostea si chiar lacrimile lor! Uneori, ne simtitm salvate vazandu-le super-puterile prin faptul ca isi arata vulnerabilitatile, ca le e teama ca putem pleca, sau ca... putem ramane! :)