Sunt unele 'lectii' in viata asta pe care le-am învățat cu mare usurința. Oricât de grele ar fi părut pentru alții sau oricât aș fi fost avertizată că poate fi greu, mie mi-a fost ușor. Sunt alte provocări la care mă tot intorc și de fiecare dată sper ca voi voi înțelege ce am de învățat, pentru a evita să mă mai învârt în cerc.
Recent, am înțeles că mai sunt și acele 'momeli' pe care alții, folosindu-și argumentele din perspectiva lor, le impun ca 'standarde' de viață! Și eu, poate ca și tine, m-am antrenat ca un Chihuahua să prind 'bombonelele' pe care Ego'ul meu le mesteca fericit că a prins ceva din dulcele celor premiați de viață (și mai ales de societate!).
Am învățat usor să mă asum. Am învățat cu greu să mă iubesc! Mi-a trebuit viteza unui gând să renunț la nevoia de a dovedi celorlalți ceva și am avut cel mai fericit an din viața mea când am înțeles că sunt cea mai grozavă versiune a mea și că de-aici înainte îmi doresc să mă am bine cu mine, să mă susțin, să mă apreciez și să mă raportez la mine cu iubire și compasiune, exact la fel cum o fac și cu cei din jurul meu! Însă mi-a trebuit mult timp și multe situații să înțeleg că nevoia mea de a respecta și a fi respectată, de a fi conformă și de a trăi conform, de a fi percepută ca fiind corectă, integră și autentică, vine din cea mai mare frică posibilă: aceea că nu servesc la nimic dacă sunt altfel! Sau că îmi voi irosi șansa (viața!) fiind mai puțin decât corectă-integră-autentică! M-am folosit de câteva vârtejuri emoționale ca să înțeleg de unde vine puterea mea interioară și cum pot eu să o generez. Mi-a luat mult și încă învăț să îmi dau dreptate, fără să îmi cer dreptatea!
Am simțit că sunt stăpâna lumii când am înțeles că eu sunt Inventatorul, nu jucătorul propriei vieți! Și totodată, am simțit că plătesc însutit fiecare ocazie în care m-am lepădat de mine și am pus preț pe norme, cutume și principialitățile celor mulți!
Cu toate cele învățate ușor, cu multe altele învățate mai greu, nu am reușit niciodată să învăț punctualitatea, așa cum ne este explicată de către societate, lume, școală și... traineri scumpi! Nu am simțit niciodată că sunt 'la fix' chiar dacă am fost și întotdeauna în mine a stat ideea că nu ăsta-i scopul! Însă am fost învățată că punctualitatea e o valoare. Că oamenii se pot baza pe tine, în acest fel. Că astfel, ești integru. Și autentic! Am crezur că e important să fii asertiv și să comunici bine. Că e de dorit să fii proactiv și astfel, poți fi de succes! Că cică asta înseamnă să ai valoare și să aduci valoare!
Vorbim de integritate de parcă vreunul dintre noi ar umbla după el cu cântarul care o verifică, de punctualitate ca și când am fi înțeles ce e Timpul, de autenticitate cu siguranța că am cunoaște în fiecare moment ce simte, transmite și experimentează ființa tripartită care subtem și de alte și alte noțiuni, al căror sens și înțeles se schimbă o dată cu evoluția noastră, ca ființe!
Dacă nu sună niciun clopoțel de panică, probabil ești în același loc în care am fost și eu ani de zile! Dar dacă ai mâinile mânjite de lipiciul etichetelor pe care te străduiești zi de zi să ți le evidențiezi, am o veste bună: viața este mai mult de-atât!
Uită-te în jur și întreabă-te dacă nu cumva ești deja mult mai mult decât de străduiești să devii!
Ce amuzată am fost recent, în timp ce susțineam un curs, când mi-am dat seama că am pus atâta încredere în ceva care îmi hrănea Ego'ul și îmi intoxica Mintea cu niște bombonele care aveau să îmi țină Sufletul suspendat între a exista și a se experimenta!
Am realizat cu câtă participare mi-am 'lipit' aceste etichete, țintind și fălindu-mă de perspectiva integrității, justificându-mi viața în jurul 'principiilor' dictate, adoptate din ce am văzut și am identificat ca fiind folositor dezvoltării mele personale! (Însăși expresia mi-a confirmat limitarea în care am trăit! Persoană = subiect cu drepturi și cu obligații și care participă la societate!).
- "Doamne, ce înșiruire de cuvinte fără sens, câtă emfază și ce păcăleală era să pățesc!", mi-am spus!
Perspectiva în care simt că mi-e locul este cea a Iubirii, a Compasiunii, a Acceptării, față de tot ce mă atinge și mă înconjoară! Bucuria mea de viață vine din iubirea cu care îmi trăiesc viața și cu iubire raportându-mă la alții! În realitatea aceasta, mă bucur de cei din jurul meu și le împărtășesc bucuria mea; trăiesc din iubire și dau mai departe iubire, sunt acceptată pentru că m-am acceptat eu și îi accept pe cei din jurul meu!
Mi-e în sistemul meu de convingeri, în fiecare gând și în fiecare respirație că în perspectiva iubirii, noțiuni precum integritatea, punctualitatea, asertivitatea, succesul și reușita, devin niște simple etichete, pe care le îndepărtez cu grijă, tăindu-le pe linia marcată punctat, de pe dosul bluzei noi pe care am tricotat: 'Sunt Iubire!'.
Și asta îmi dă sens, de fiecare dată când mi-e greu să înțeleg care e sensul! :)
