Google+ Followers

luni, 29 decembrie 2014

Retro-horo(r)scop 2014!

Zice-se ca din cand in cand, face bine sa te mai uiti in urma si sa lasi sa-ți treacă prin fata ochilor (si camerele inimii) perioada ce a trecut. Că tot e de sezon, am luat la 'calculat' ultimele 12 luni. Recunosc ca anul asta a fost  ca un profesor exigent, pe care nu-l poti suporta, dar căruia ajungi sa-i mulțumești pentru câte te-a învățat! Aproape pe gratis... 
Pentru mine, sunt 365 de experiențe grupate in 25 de Observații! Pentru tine, pot fi lucruri de neînțeles sau care dau un sens! 

1. Începe tot ce faci având răspuns la întrebarea DE CE! CUM, ți se va lămuri imediat! 
2. Cea mai buna modalitate de a ofensa un prost este sa încerci să-l înveți ceva! Și dacă veți vedeam 'înțelepciunea' asta pe ceva ziduri peste ani, să știți că e nu doar gândită de mine, dar trăită până la lacrimi! 
3. Uneori îți iei lumea în cap, căutând locul in care vrei sa fii. E amuzant cand ajungi înapoi in locul de unde ai plecat, împăcat ca ai ajuns unde ai fi vrut sa fii mereu. 
4. Sunt bogata! 
5. Oamenii se schimba. Viata se schimba, viitorul se schimba si totul este in continua schimbare. Trage aer in piept, îndreaptă spatele, pieptul in față si... vezi ca tot ce iti doresti e chiar dupa colț: primul, la dreapta! 
6. Cand iti dai voie sa meriți, se întâmplă totul dupa voia ta! 
7. Iubirea NEcondiționată, condiționată de dorința de a dovedi, este o dovadă a fricii de a fi puțin, mic, neînsemnat. Mai mult, treaba noastră 'pe-aici' e sa învățăm despre Iubire, cu sau fără condiții! Dar daca totusi vrei o 'mostra', închide ochii si simte razele soarelui, caldura si lumina sa. Mai încearcă si maine! Asa se simte iubirea necondiționată din perspectiva mea! 
8. E foarte simplu sa sti ca esti un părinte bun: te uiti la copilul tau si il vezi ca Zâmbește! Despre atat este vorba in a fi un părinte bun! 
9. Nu e vorba mea dar e desprinsa din lecția mea: Intre a fi corect si a fi bun, alege mereu sa fi bun. E singurul lucru care cu adevărat m-a salvat, anul asta!
10. Răspunsul la toate întrebările existentiale care mi-au trecut mie prin cap pana acum este DRAGOSTEA! 
11. Ma pot distra in fiecare moment al vieții mele. Viata, dragostea, afacerile, concediile si orice desfășori in viata ta, e doar un joc inventat de tine. Daca simti ca nu-ti mai face plăcere, schimba regulile! Sau jucătorii! 
12. Sunt vrednică de iubirea mea. Si asta nu e o lozincă!
13. Boala este o incercare. Vindecarea este o decizie. Prin boala încerci sa scapi de ceva, prin vindecare DECIZI sa rezolvi 'ceva-ul'! Si despre asta, as știi sa zic preț de o carte, dar nu încă... :)
14. Daca doi imi zic sa ma culc, dar eu ma cred treaza, ii las sa zică si merg mai departe. Oricât de multi ar fi, încrederea mea in mine suplineste lipsa de încredere a altora. In mine!
15. Dumnezeu știe mai bine. Cand nu mai ai nicio soluție, încrede-te în El. 
16. Daca vrei sa trăiești in Abundenta, nu-ti refuza plăcerea de a iubi viața! E gratis si iti aduce toate senzatiile care nu pot fi cumparate! 
17. Miza in viata nu este profesionalismul, succesul, integritatea, Bogăția, seriozitatea, a fi un părinte sau copil model (sau orice fel de model), miza este Iubirea! In absolut toate aspectele vieții!
18. Ce pui de-o parte pentru zile negre... iti va aduce zile negre! 
19. Timpul nu exista... si pentru ca nu exista azi, maine, ieri si poimâine, lasa ce ai de facut pentru cand ii vine rândul si trăiește-ți buna dispoziție, nu agenda! 
20. Daca nu ai buna-dispoziție in munca ta, ras cu lacrimi si fericire in suflet, apuca-te de altceva! Viata e o joacă, nu un joc cu reguli stricte, făcute ca tu să pierzi de fiecare dată.
21. E o modă ca sub umbrela autenticității și fățărnicia adevărului, oamenii să iți spună lucruri mai puțin pozitive în ceea ce te privește! Ascultă-i pe ăia care spun lucruri bune despre tine! Te ajută mai puțin să ți se aducă aminte cine ai fost! Înconjoară-te de oameni care te pot inspira în cine vrei să fii! Și nu uita: prostul îți va spune că nu te înțelege, pesimistul că viața e grea, urâtul că esti caraghios! Legea Proiecției 'croșetează' viețile oamenilor precum aceștia și le proiectează propriile limitări! Înțelegi acum de ce îți spunea mama când erai copil să ai grijă la anturaj?!
22. Fii curios! Despre tot ce mișcă-n lumea asta si mai ales, despre tot ce-ți mișcă sufletul! Și când simți că ai renunța la tot ce știi pentru jumătate din ce nu știi, ia cu cărți! :)
23. Cand te cerți cu un prost, asigura-te ca nu face si el acelasi lucru!
24. Am inteles ce inseamna sa te crezi deșteaptă și sa iubesti ca o proastă! Deși, de atâtea ori am avut in jurul meu varianta inversă! Multumesc, Diana Sorescu! 
25. Daca are pene, e albă si măcăne, sigur nu e un vis împlinit ci doar... o rață! Încetează sa te mai minti tu pe tine și în același timp să susții că nu suporți minciuna! A recunoaște tu fata de tine cine esti si mai ales cine vrei (sau nu mai vrei!) sa fi, e un mare pas de maturitate. As zice chiar ca asta e Pasul!!!

Așadar, 2014, multumesc pentru ce m-ai învățat! Cum am facut-o, am decis eu singura! 
Cat despre ce vine, stiu sigur ca voi vedea cu claritate, voi trai cu simplitate si voi accepta cu dragoste! 
Să vină anii cei mai buni! :)



luni, 22 decembrie 2014

Exerciții de fericire

Fericirea te tine departe de decorațiuni scumpe in Decembrie si te 'decorează' cu vorbe bune, liniste si voie buna. Te îndeamnă sa pui sub brad un pled călduț, sa te asezi la picioarele lui si sa îți bucuri plămânii de mirosul pe care, generos, l-a adus in casa ta! Oamenii care luptă împotriva tăierii brazilor de Crăciun văd mai greu abundența din viata lor si deci, si din natura. Dar tu esti fericit ca bradul e împodobit cu globurile strălucitoare care iti amintesc de copilăria ta. Fericirea te lasă să știi că deja ai tot ce ți-ai dorit și tot ce-ți mai dorești e pe cale să se întâmple. Îți aprinde lumina în ochi și îți tine sufletul treaz, astfel încât miracolele pe care le trăiești, să le faci posibile și altora! 
Fericirea te împiedica sa te plângi de trafic si aglomerația orașului. Tu vezi doar alți oameni care vor ca tine: sa ofere cadouri frumoase și să se bucure de belșugUl Craciunului. Si te bucuri ca nu esti singura care zâmbește pe trecerea de pietoni celui supărat că așteaptă grăbit!
Fericirea te face sa zambesti când un cuplu în vârstă decide să împartă un capuccino pentru că pensia nu-l îngăduie si pe-al doilea. Si te bucuri ca esti in Starbucks, pentru că o dată ce le oferi a doua ceașcă, le dai masa ta, pentru a se bucura de atmosfera. Si ei iti zâmbesc timid si sunt fericiti ca cineva le-a observat fericirea.

Fericirea are gust de bomboane mentolate, miroase a parfum rar si poartă priviri în care te regăsești și poți să respiri, sigură doar pe clipa asta și fără nicio grijă față de ce urmează. E la fel de incertă ca și certitudinea răsăritului și durează cât zborul unui fluture. Fericirea e în îmbrățișarea lui și în liniștea cuvintelor sunt tot aici. E în dorința ta de a-l ierta și în convingerea că îl iubești 'cu toate că'. Fericirea începe imediat ce ai înțeles că nu depinde de niciun el, ci doar de tine! Consideră că fericirea ți-a fost trimisă de Univers și el este băiatul de la DHL, care o livrează! Aici incepe fericirea: când te decizi că tot ce ai nevoie este în 'pachetul' cu care ai venit deja! 

Fericirea ia forma unor mânuțe mici, care îți mângâie fața dimineata cu atâta iubire încât pierzi sensul declarației 'tu ești motivul meu!'.
E impregnată cu griji care se risipesc in fiecare acum si poartă răspunsuri pe care le găsești mai întortochiate ca întrebările lor.
Fericirea e în cearcănele pe care le-ai adunat in ultimele luni, e atunci când ai preferat sa spui ca in fiecare zi e miercuri, ca să nu te mai încurci în duminicile lucrate, săptămână după săptămână. Fericire e cand spui ca tu te joci de-a biroul, ca atunci când erai mică, doar pentru amuzamentul unor ochi micuți, măriți de admirație. Și e atunci când ești odihnit, chiar dacă corpul tău ar zice altceva, când te simți bogat, deși îți ia 10 minute sa iti numeri toti banii si sa spui ca ai timp și când abia apuci să mănânci până seara. 
Fericirea te face să spui că Dumnezeu nu bate cu bota, ci bate cu frișcă, atunci când înainte de un eveniment important reusești să 'pictezi' toată sala cu un pulverizator de frișcă spart. Și te lasă să hohotești de râs, fără panica grabei, amuzată de replica unui om deștept: poate pe tine, luminoaso, te bate cu frișcă! ;) 
Fericirea e când oameni pe care îi Iubești îți spun la mulți ani într-un film care te face să plângi de fericire de fiecare dată când îl vezi; sau atunci când cei pe care îi ajuți spun 'Mulțumesc' și le vezi ochii umezi. Fericirea e modestă când cei din jur o aplaudă. E sinceră, când succesul ar fi la distanță unei minciuni, cumpătată în fața Necunoscutului și efervescentă între prieteni. Fericirea varsă pahare pe masă și râde cu gura până la urechi; trimite SMS-uri cu 'salutări coio**e', in loc de 'voioase' și înțelege că auto-correct'ul și-a făcut bine treaba: a detensionat niste relații oficiale! ;)
Fericirea poate să o ia de la capăt: mereu! 

Fericirea înțelege, iartă, crede, Iubește si... vindecă! În locuri goale vede că-i loc de plin și aduce plinul, fără a certa pe cineva pentru gol. Fericirea nu se plânge! Găsește soluții, repară și la - mai pune o linie pentru +. Fericirea nu are nimic de dovedit. E deja dovedită! Nu cere merite, pentru că a fost deja meritată! Se strigă în gura mare când ești tu cu tine, dar e camuflată în zâmbete și vorbe bune, pentru ceilalți. Fericirea se scrie corect gramatical și se citește în privirea celui care o poartă.

Fericirea nu e pentru toată lumea și nu oricine o poate 'gusta'. E pentru cei care o recunosc, o văd, o simt si mai ales, pentru cei care au decis s-o exerseze zi de zi, cu nevoia de a deveni campioni la sportul fericire. Pentru că simpla intenție de a fi fericit, te duce acolo! 
Fericirea se exersează în locul bârfei, a criticii, a lenii, a slăbiciunilor, a fricii și a invidiei. Se repetă zi de zi, fiind sigur că odată cu tine, cel pentru care spui că ți-ai da viața, va învăța sensul fericirii: copilul tău!



marți, 16 decembrie 2014

Crizele majore: o ocazie de a ne rezolva conflictele interioare!

Oricine este coplesit de crizele majore ale vietii, intr-un moment sau altul, dar oare cati dintre noi stim sa gestionam situatii grave ca: moartea cuiva drag, divortul, ranirea, accidente,  sau chiar suparari si orice alt eveniment grav care genereaza o tulburare emotionala?!


Putem sa facem referire la Harta Constiintei, ca punct de referinta pentru a intelege mai bine situatiile de criza.

Pentru cei care nu au studiat niciodata aceasta Harta a Constiintei, ea este un model matematic, care reprezinta “ego-ul” uman, sinele. Sunt reprezentate diverse niveluri de constiinta, denumite conform experientelor umane ca Rușine vinovatie, durere, dorinta, furie, curaj, bunavointa, iubire, etc. 

 

Pe scala, sagetiile sub nivelul curajului sunt orientate in jos, indicand ca efectul este distructiv, ca nu sprijina viata si armonia ci un nivel inferior. La nivelul curajului, sagetiile au o pozitie neutra, iar de la acest nivel in sus, ele urca pe masura ce intra in zone ale iubirii, indicand ca aceste campuri de energie ocrotesc si hranesc viata.

 

In timpul unor experiente “catastrofale”, care genereaza tulburari emotionale, viata devine dintr-o data un cosmar, suntem coplesiti de o avalansa de emotii.

Totusi, exista solutii/tehnici pentru a ne rezolva aceste situatii, pentru a le scurta durata, pentru a usura situatia si pentru a diminua efectul si stresul.

Toate aceste evenimente din viata, au ceva in comun: reprezinta o pierdere grava si o amenintare la supravietuire. Mai au in comun si sentimentul lipsei de putere. Mintea percepe ca este oprita in loc si nu poate face nimic in legatura cu aceste evenimente, iar asta intesifica emotiile si supararea. Felul in care rezolvam aceasta problema, depinde de orientarea fiecarei persoane fata de subiect si cunoasterea sa despre intregul camp al constiintei.

 

Aceste evenimente declanseaza o furtuna de stari negative: neincrederea, negarea, furia, vinovatia, autoblamarea, resentimentul, sentimentul de a fi abandonat, furia pe sine sau pe Dumnezeu, mania pe cei din jur (in special pe cei apropiati). Toate aceste sentimente ies la suprafata de-odata (in anumite cazuri unul dupa altul) la intensitate mare. Primul este socul, urmat de indignare, neincredere si furie.

Mintea incearca sa foloseasca ratiunea pentru a rezolva aceste energii.Cauta iesiri din situatia creata, explicatii si motive, insa nu poate avea succes datorita campului de energie coplesitoare care este atat de mare incat totul pare negativ.

 

Este necesar sa incercam sa vedem constiinta si relatia dintre corp, minte si spirit, care este natura relatiei si cum ne poate ajuta sa gestionam aceste crize majore.

Corpul este nesimtitor si nu se poate experimenta pe sine. El doar este. Stim unde se afla, doar datorita senzatiilor. Nu traim corpul, traim senzatiile. Senzatiile la randul lor sunt experimentate de minte. Mintea nu poate sa se experimenteze pe sine. Pare un gand socant, insa mintea este experimentata de constiinta insasi. 

Datorita constiintei, cineva este constient de ceea ce se petrece in minte. Mintea raporteaza ceea ce se petrece cu senzatiile, iar acestea dau raportul despre ceea ce se petrece  cu corpul. Insa putem afla ce se petrece in constiinta noastra datorita campului de energie al constientei. In consecinta, locul unde experimentam emotiile noastre, este mult in afara corpului fizic.

 

Revenind la crizele majore, este surprinzator ca singurul lucru in cadrul acestor evenimente “catastrofale”, este chiar energia emotiilor. Daca analizam atent, vom observa ca nu evenimentul care s-a petrecut sau despre care credem ca s-a petrecut este problema adevarata, ci felul in care ne simtim noi in raport cu el. Conteaza doar reactia emotionala, nu si faptul in sine. Faptul este doar un fapt, dar felul in care “simtim” in legatura cu acel fapt, este singurul lucru pe care trebuie sa-l rezolvam in toate evenimentele grave din viata.

 

Sentimentele vin din atitudinea noastra, din credinte, din modul in care ne vedem pe noi in lume.Totusi, cand ne aflam intr-o stare de coplesire, totul consta in rezolvarea energiei emotiei. Nici macar nu trebuie sa rezolvam emotia, ci energia emotiei! 

 

S-ar putea sa existe reticenta la inceput…te vei intreba, totusi ce facem cu evenimentele reale care s-au intamplat? Corect, evenimentele petrecute nu mai pot fi modificate, dar in mod surprinzator sunt usor de rezolvat.  Reticenta, resentimentul sau regretul, reprezinta lucruri minore si nu sunt probleme reale. Gandul ca ele exista, vine doar din campul energiei emotiilor negative, acolo unde ele, par catastrofale, fara speranta, de nesuportat etc. Odata ce o persoana reuseste sa iasa din aceasta stare negativa si traverseaza in partea cealalta, viata se ajusteaza de la sine. Viata merge inainte si problemele sunt usor de rezolvat, in momentul in care sunt indepartate emotiile.

Viata ne ofera solutii pentru toate problemele. Necesitatea este mama invataturii, asadar, orice problema apare, viata ii va gasi o rezolvare, iar energia vietii, energia pozitiva se reface.

 

Este foarte important de retinut ca o emotie negativa, descatuseaza un camp de energie negativ ce tinde sa traga si restul dupa el. Rareori se intampla ca o persoana sa traiasca doar durerea. Vinovatia si autoblamarea sunt sentimente care insotesc durerea provocata de un anumit eveniment. Dorinta este alt sentiment care le insoteste si este constanta si neincetata, determinandu-ne sa incercam sa schimbam situatia…INSA ce mai putem face? Apare negocierea si incercarea de a manipula, cearta cu Dumnezeu si promisiunile…. Apoi apare furia si mania pe viata si pe natura ei, iar furia poate fi imprastiata asupra oamenilor din jur, caci cu siguranta este vina cuiva! (?!) Aceste energii izbucnesc deodata sau pe rand si de la un moment dat, una sau alta este dominanta. Concomintent mintea cauta cu disperare explicatii logice si justificari, dar mintea este coplesita de prea multa energie negativa, de adrenalina, de hormonul de stres.

 

Revenind la scala Constiintei, e important de observat ca problemele nu pot fi rezolvate la nivelul la care par ca se petrec, ci la un nivel superior…! Cu cat ne situam mai sus pe scala, cu atat puterea de rezolvare este mai mare, iar problemele sunt automat rezolvate.. Astfel ca tot ceea ce trebuie rezolvat este energia covarsitoare a emotiilor.

 

Solutia este sa nu incercam deloc sa intelegem energiile si sentimentele si sa acceptam ca nu mai putem face nimic. Mintea este mult prea coplesita de intensitatea emotiilor, astfel incat nu se poate descurca singura. Nu poate face niciun progres daca va cauta prin ganduri, caci acestea sunt infinite. In momentul in care vrei sa scapi de ceva, mintea cauta solutii de iesire, insa ca rezultat obtii doar prelungirea situatiei. De fapt, durerea vine din opunerea rezistentei la experienta petrecuta. Astfel ca trebuie sa nu opunem rezistenta, sa acceptam faptul si sa participam la experienta in sine. Astfel, energia poate fi eliberata, incheind experienta mai repede, in loc sa i se permita sa continue la infinit, agonizant…poate chiar o viata intreaga. Este preferabil sa diminuam forma campului de energie si sa ne oprim cu etichetarile sentimentelor si a emotiilor.

 

Ca o concluzie, persoana care trece printr-un eveniment tragic, traieste initial un soc, o amortire si neincredere ca s-ar fi intamplat cu adevarat. Acesta este momentul in care trebuie aplicata aceasta tehnica de acceptare. Nu trebuie sa ne descurcam cu gandul nici chiar cu emotia, ci cu energia din spatele lor. Este mult mai eficient si usor, decat sa continuam curse salbatice prin minte, cautand a intelege si a gasi solutii de iesire. Practic sa incerci sa rezolvi gandurile si evenimetele cu ratiunea si logica, folosind argumente si dovezi, poate fi incitant, dar complet ineficient si intarzie recuperarea. Durerea trebuie eliminata imediat si concomitent, renuntarea la opunerea rezistentei fata de covarsitorul eveniment.

luni, 24 noiembrie 2014

Bombonele pentru Ego

Sunt unele 'lectii' in viata asta pe care le-am învățat cu mare usurința. Oricât de grele ar fi părut pentru alții sau oricât aș fi fost avertizată că poate fi greu, mie mi-a fost ușor. Sunt alte provocări la care mă tot intorc și de fiecare dată sper ca voi voi înțelege ce am de învățat, pentru a evita să mă mai învârt în cerc. 
Recent, am înțeles că mai sunt și acele 'momeli' pe care alții, folosindu-și argumentele din perspectiva lor, le impun ca 'standarde' de viață! Și eu, poate ca și tine, m-am antrenat ca un Chihuahua să prind 'bombonelele' pe care Ego'ul meu le mesteca fericit că a prins ceva din dulcele celor premiați de viață (și mai ales de societate!).
Am învățat usor să mă asum. Am învățat cu greu să mă iubesc! Mi-a trebuit viteza unui gând să renunț la nevoia de a dovedi celorlalți ceva și am avut cel mai fericit an din viața mea când am înțeles că sunt cea mai grozavă versiune a mea și că de-aici înainte îmi doresc să mă am bine cu mine, să mă susțin, să mă apreciez și să mă raportez la mine cu iubire și compasiune, exact la fel cum o fac și cu cei din jurul meu! Însă mi-a trebuit mult timp și multe situații să înțeleg că nevoia mea de a respecta și a fi respectată, de a fi conformă și de a trăi conform, de a fi percepută ca fiind corectă, integră și autentică, vine din cea mai mare frică posibilă: aceea că nu servesc la nimic dacă sunt altfel! Sau că îmi voi irosi șansa (viața!) fiind mai puțin decât corectă-integră-autentică! M-am folosit de câteva vârtejuri emoționale ca să înțeleg de unde vine puterea mea interioară și cum pot eu să o generez. Mi-a luat mult și încă învăț să îmi dau dreptate, fără să îmi cer dreptatea! 
Am simțit că sunt stăpâna lumii când am înțeles că eu sunt Inventatorul, nu jucătorul propriei vieți! Și totodată, am simțit că plătesc însutit fiecare ocazie în care m-am lepădat de mine și am pus preț pe norme, cutume și principialitățile celor mulți!
Cu toate cele învățate ușor, cu multe altele învățate mai greu, nu am reușit niciodată să învăț punctualitatea, așa cum ne este explicată de către societate, lume, școală și... traineri scumpi! Nu am simțit niciodată că sunt 'la fix' chiar dacă am fost și întotdeauna în mine a stat ideea că nu ăsta-i scopul! Însă am fost învățată că punctualitatea e o valoare. Că oamenii se pot baza pe tine, în acest fel. Că astfel, ești integru. Și autentic! Am crezur că e important să fii asertiv și să comunici bine. Că e de dorit să fii proactiv și astfel, poți fi de succes! Că cică asta înseamnă să ai valoare și să aduci valoare! 
Vorbim de integritate de parcă vreunul dintre noi ar umbla după el cu cântarul care o verifică, de punctualitate ca și când am fi înțeles ce e Timpul, de autenticitate cu siguranța că am cunoaște în fiecare moment ce simte, transmite și experimentează ființa tripartită care subtem și de alte și alte noțiuni, al căror sens și înțeles se schimbă o dată cu evoluția noastră, ca ființe!
Dacă nu sună niciun clopoțel de panică, probabil ești în același loc în care am fost și eu ani de zile! Dar dacă ai mâinile mânjite de lipiciul etichetelor pe care te străduiești zi de zi să ți le evidențiezi, am o veste bună: viața este mai mult de-atât!

 Uită-te în jur și întreabă-te dacă nu cumva ești deja mult mai mult decât de străduiești să devii!

Ce amuzată am fost recent, în timp ce susțineam un curs, când mi-am dat seama că am pus atâta încredere în ceva care îmi hrănea Ego'ul și îmi intoxica Mintea cu niște bombonele care aveau să îmi țină Sufletul suspendat între a exista și a se experimenta! 
Am realizat cu câtă participare mi-am 'lipit' aceste etichete, țintind și fălindu-mă de perspectiva integrității, justificându-mi viața în jurul 'principiilor' dictate, adoptate din ce am văzut și am identificat ca fiind folositor dezvoltării mele personale! (Însăși expresia mi-a confirmat limitarea în care am trăit! Persoană = subiect cu drepturi și cu obligații și care participă la societate!).

- "Doamne, ce înșiruire de cuvinte fără sens, câtă emfază și ce păcăleală era să pățesc!", mi-am spus!

Perspectiva în care simt că mi-e locul este cea a Iubirii, a Compasiunii, a Acceptării, față de tot ce mă atinge și mă înconjoară! Bucuria mea de viață vine din iubirea cu care îmi trăiesc viața și cu iubire raportându-mă la alții! În realitatea aceasta, mă bucur de cei din jurul meu și le împărtășesc bucuria mea; trăiesc din iubire și dau mai departe iubire, sunt acceptată pentru că m-am acceptat eu și îi accept pe cei din jurul meu!
Mi-e în sistemul meu de convingeri, în fiecare gând și în fiecare respirație că în perspectiva iubirii, noțiuni precum integritatea, punctualitatea, asertivitatea, succesul și reușita, devin niște simple etichete, pe care le îndepărtez cu grijă, tăindu-le pe linia marcată punctat, de pe dosul bluzei noi pe care am tricotat: 'Sunt Iubire!'. 
Și asta îmi dă sens, de fiecare dată când mi-e greu să înțeleg care e sensul! :)

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Folosește-mă înțelept!

Dacă aș avea manual de întrebuințare ai găsi dovada faptului că eu cunosc cel mai bine Legea Cauzalității. Ai înțelege ușurința cu care pot porni incendii și construi Raiuri și m-ai asculta atunci când ți-aș spune că nu mă mai întorc, la fel cum o faci când spun că nu găsesc aer bun înafara ta. 
Iubitule, dacă ai înțelege că sunt mimul gesturilor tale, gândurilor, vorbelor și sentimentelor tale, m-ai folosi înțelept! M-ai programa ca de luni până marți să-ți fiu Ghid - găsitor de soluții și dezlegător de mistere, miercuri să aduc pacea peste noi, joi să-ți îmbrac cearcănele în mângâieri calde și vineri ți-ai  aminti că dorești să-ți fiu femme fatale și-atât! Dar sâmbăta mi-ai aduce înapoi furtunile și ți-ai aminti că ești singurul care îmi cunoaște gândurile negre. Duminica m-ai săruta hoțește și mi-ai spune că nimeni nu te face să râzi atât de repede. Iar eu aș chicoti mai departe, trăncănind cu exagerare niște întâmplări absolut normale!
Iubitul meu, tu potențezi libertatea, judecata, înțelegerea și patima mea. Eu sunt dragostea ta în exprimare liberă, necenzurată! Fericirea dimineților mele vorbește despre pasiunea nopților tale. Încrederea mea e desprinsă din îmbrățișările tale. Zâmbetul meu e încurajat de aplauzele tale și determinarea mea, e de la puterea cu care tu mă accepți! 
Iar dacă mă vei vrea doar ca pe-un accesoriu, o să învăț să mă potrivesc cu ce porți. Sau poate-o să mă vrei ca prietenă și eu voi ști să-ți înțeleg faptele și să-ți eliberez gândurile. Dacă mă vrei ca mamă, hotărăște-te dacă să-ți îngrijesc copiii sau pe tine...
Ah, și nu uita că rolului de femeia vieții tale îi pot potrivi detalii precum 'pentru totdeauna' și 'din tot sufletul', fără să mai simt în piept o gheară care mă pedepsește pentru alte făgăduințe mai vechi, nerespectate.

Omul meu bun, orice-ai alege tu să fiu și oricine m-ai vrea, eu am ales deja să îți vorbesc cu iubire, să te privesc cu iubire, să fiu iubire și să ne păstrez în iubire! Căci oricine-ai alege tu să fiu, eu nu te voi ruga să îmi schimbi rolul și nici nu voi cerși unul mai bun! Pentru că oricum m-ai potrivi tu pentru tine, voi fi mereu cea mai bună interpretare a unui accesoriu, a unei mame, a unei prietene sau a femeii adorate. 
Dragul meu, decide cu înțelepciunea sufletului tău cum mă privești astăzi și tot ce vei primi vor fi alegerile tale în forma iubirii mele! 
Folosește-mă cu înțelepciune... sau du-mă înapoi, prefăcându-te că nu ai găsit niciodată manualul de întrebuințare al iubirii noastre.


joi, 16 octombrie 2014

Jumătate împărțit la doi

Vă spun de la început, pentru că acest blog nu are rubrică de reclamații: urmează un articol despre dragoste! Se recomanda a se citi în intimitate, în cadrul sau în afara relațiilor, conjugale sau NE, dar musai cu inima deschisă și mintea pe silent! 


M-am prins de o șmecherie: dragostea vinde cel puțin la fel de bine ca fetele de la pagina 5 sau Edițiile aniversare de gazetă, cu echipa de aur a Stelei! (Grozav, am dat exemple relevante pentru bărbați, pe un blog citit de femei!). Și spun asta analizând cât de citite sunt blogurile despre relații, cât de vândute sunt cursurile despre 'suflete pereche', cât de văzute sunt filmele de dragoste și ce pline sunt restaurantele de Valentine's Day! 
E ca o conspirație: desenele animate sunt despre 'dragoste adevărată' (și eu chiar am plâns la Frozen!), serialele pentru adolescenti la fel, in listele de cărți care circulă pe Facebook predomina cele despre iubiri de basm iar cele mai share'uite posturi pe Facebook, sunt despre relații, despre 'cum sa-uri' in iubire si 'cum sa nu'uri' in despărțire! E ca și cum cineva ne-ar vrea completați! Dar nu compleți! 

Fără știrea lui Maslow, a fost adăugată în piramida nevoilor umane 'nevoia de a fi într-o relație'! Ideal, de dragoste! Adevărată, că altfel nu se deduce în contabilitatea socială! Dar relație să fie și cât mai repede, pe hârtie să scrie CERTIFICAT DE CĂSĂTORIE! Na, c-am dat-o'n poezie, deși după "hârtie", se pierde sensul poeziei!

Dacă ești ultima verișoară din familie rămasă nemăritată, știi la ce mă refer! Nu mai contează că aia mai mică s-a luat cu ăla care a lăsat-o grea și au făcut repede nunta ca să nu îi râdă satul, nici că cea mijlocie a prins un italian bogat căruia i-a declarat iubire veșnică! Iar dacă începi cu scuza cum că tu vrei să-ți construiești o carieră și să-ți dedici anii Tinereții pentru a descoperi cine vrei să fii, atunci să vezi ochi dați peste cap. Să te ferească bunul Dumnezeu să cuvânți că îți doresti sa te experimentezi tu pe tine în diverse relații ca sa înțelegi ce (si cine!!!) te-ar putea face fericita, sau ca îl aștepti pe cel 'menit', că sigur iți capeți stigmarea de la cele care au avut norocul sa si-l găsească repede! Nu mai contează acum că "norocul" lor îți face cu ochiul de fiecare dată când vă intersectați privirile și toate glumele adresate ție au o tentă sexuală!


A-ți găsi 'jumătatea' devine un scop in sine, în tot ceea ce facem! Nevoia de complet, de întreg, de ajuns acasă, de suflet pereche, de Rai pe pământ, de acum si pentru totdeauna, de adoratie si extaz, ne face sa credem ca suntem incompleti, daca nu suntem... completați!
Și bineînțeles, și eu cred în dragoste. In genul ăla de dragoste nebună, incomoda, captivantă, dătătoare de aripi și acaparatoare de suflete, genul nu-am-sens-fără-tine, care te recompune si te face să devii cea mai bună versiune a ta! Dar mi-e greu să cred în etichete, nu le văd rostul și cred că pierd toata distracția folosindu-le! Nu cred în statutul dat de o verighetă, în 'de-acum si pentru totdeauna' și în toate păcălelile pe care nevoia de a fi într-o relație, le aduce! Tindem să acceptăm puțin de la cel de lângă noi, pentru simplu fapt că ne acordă un 'vot de încredere'. Ca și cum, am fi niște căței comunitari, la adăpostul propriei nefericiri, până când vine cineva și ne duce în căminul primitor al 'relației'. Am zis odată că prefer să adorm plângând lângă un bărbat PUTERNC decât să mă trezesc zâmbind lângă unul SLAB! 
Nevoia identificării cu relația este proporțională cu dorința de a te percepe ca fiind complet! 
Dorința de a ne iubi celălalt ne scuză de lipsa iubirii noastre față de noi înșine! 
Statutul de iubită/soție/logodnică, o să-ți ascundă o perioadă frustrările, dar ce faci când ai 'bifat' eticheta și te găsești o jumătate de suflet, împărțindu-și nevoia de iubire la doi?!
Ori, tu nu ești o jumătate de suflet, ești un întreg! Iar întregirea ta nu ți-o va aduce o relație, dar sigur ți-o poate aduce acel cineva care știe să scoată ce e mai strălucitor din tine! Nevoia de a fi compleți e una intimă, ca si nevoia de a fi curați! Suntem singurii care ne valorificăm ca fiind compleți, nu completați! Iubirea unui om vine în completarea iubirii tale față de tine! E acea iubire care nu îți mai aduce confirmări, pentru că tu nu mai ai nevoie de ele! Tu știi cine ești și cât valorezi și absolut nimeni nu va putea adăuga sau șterge din valoarea ta! 
Iubirea celuilalt vine să te învețe despre tine, despre putere, despre fericire, despre magie și despre Dumnezeu. Și dacă e sau nu pentru totdeauna, e un detaliu. Mic. Iar în perspectiva asta, singura 'relație' în care îți asumi longevitatea, e relația ta cu tine! Omul de lângă tine este natura în care tu crești, îți întinzi aripile și te înalți! El sau ea devine mediul în care tu strălucești, nu datorită iubirii sale, ci cu ocazia acestei iubiri! Strălucirea ta vine din asumarea a cine esti, din 'relația' pe care o ai cu tine, din dragul de tine si dragostea cu care te prețuiești, din grija pe care ți-o porți, respectul cu care te tratezi și importanța pe care ți-o dai! 
E un mod simplu de a rămâne întreg, oricine vine și pleacă din viața ta. E o binecuvântare să te percepi ca Întreg, nu întregit de cineva! Ți-e în putere să iti apartii și să refuzi să devii o jumătate, doar pentru a completa jumătatea cuiva! 




luni, 13 octombrie 2014

Nu sunt perfecționistă! Sunt sufletistă!

Acum ceva vreme, o doamnă își declara admiratia fata de mine crezându-mă perfecționistă! I se părea că aspiram la perfecțiunea rezultatului muncii pe care o întreprindeam atunci. Am contrazis-o politicos. Nu sunt perfecționistă! Ba mai mult, nu găsesc nicio noimă in a face lucruri pe care... nu am chef sa le fac și nu au o motivație în sufletul meu! 
Nu-mi plac regulile, nu cred in standardizare, ignor tot ce e cu 'trebuie', nu-mi place moda tocmai pentru ca e 'la moda' si orice imi scade gradul de confort si bucurie, resping!
Ma îndoiesc să mai fi scris vreodată un articol cu atâtea negații, dar azi e ziua aia din an - când nu merge cu vorba bună! :)

Pentru mine, un lucru bine făcut e ăla făcut cu suflet și din suflet! E acel lucru pentru care am motivația fericirii, chiar dacă nimeni în lume nu înțelege intenția mea sau unde vreau să ajung! 
Am convingerea că sunt sufletistă pentru că refuz:
- Moda! Putin îmi pasă de culorile anului și ultimele tendințe în șuvițe! Și dacă rădăcinile mele vor crește inestetic, e pentru că felul în care mă văd se încadrează în estetica pe care eu o agreez! Îmi iubesc feminitatea! Și tot ce îmi respectă această valoare, merge a fi purtat! De-asta iubesc moda anilor '20 și nimic nu mă poate convinge să am mai mult de 3 perechi de pantaloni în dulap! 
- Impunerile sociale! N-o să mă vezi în cârdașie cu oameni cu valori materiale dar lipsiți de valoare, în prietenii de fațadă sau în discuții fără sens! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am învățat de la tata că am dreptul să resping prostia, ipocrizenia și răutatea, iar de la mama, diplomația! Deci n-o să fiu nepoliticoasă, dar dacă nu mai primești niciun semn de la mine, caută în DEX cuvintele de mai sus!
- Lipsa de sens! Cunoscută pentru unii cu denumirea de 'stil', la care eu spun simplu: țopârlănie! Țopârlănia o vezi la cei care își pun zvarovski pe lesa câinelui, neînțelegând că aia-i doar o sticlă, șlefuită de o firmă! Manopera șlefuirii e de două ori mai valoroasă decât 'piatra' în sine! Recunoști țopârlănia la cei care își pun în casă 'ăl mai scump tapet, dar își bat copilul dacă pun mâna murdară pe el! Și fiecare TU care prețuiești bolnăvicios un obiect, pentru mine ești un țopârlan! Oricine nu cunoaște minim 3 scriitori contemporani și nu știe cine a compus 'Anotimpurile', intră tot acolo! 
- 'Luxul'! Să ne înțelegem: îmi plac hotelurile de 5 stele și visez la alea de 7! Dar pentru mine, ăsta nu e lux! Se numește 'escapadă din realitatea mea'! Luxul este să fiu îmbrăcată în ce îmi place și să mă simt bine unde sunt, să mănânc mâncarea preferată și să beau roze! Am mai multe amintiri memorabile din concediile ieftine, decât din alea scumpe! Mi-aș dori să colind lumea ca să-i rețin capitalele în mod firesc, nu să dau check-in într-o cameră de hotel supra-realist-stelată!
- Sclavia! Chiar și în ziua de astăzi, oamenii mai practică sclavia! Și au legiferat-o cum au putut mai bine! I-au zis contract de muncă, leasing sau împrumut bancar! Am refuzat să fiu angajată pentru că nu am întâlnit persoana care să mă asigure de un contract reciproc avantajos! Dar mi-am promis că voi deveni un antreprenor care îi va mobiliza pe cei din jur să își creeze 'jocul' potrivit lor! În 'jocul' pe care eu l-am inventat oamenii sunt egali și fiecare jucător a învățat de la mine  ceva ce la rândul meu am învățat: STAREA NATURALĂ A OMULUI NU ESTE MUNCA! Decât pentru cei nefericiți! Dar aceștia nu intră în aria mea de interes! 

Așadar, în viața mea lucrurile se întâmplă cu sensul pe care eu îl dau, un sens venit din sufletul, experiența mea de viață și valorile mele!
Iar dacă o să spui vreodată că nu mă înțelegi, e pentru că nu ai cum: sufletele noastre au experiențe diferite! 
Dacă nu o să mă aprobi, e pentru că nu ești tu cel care trebuie să o facă! 
Și dacă o să vezi diferența dintre noi și vei renunța la prietenia ta, e pentru că ți-ai făcut treaba și m-ai învățat ce aveam de învățat și-anume, că SUNT SUFLETISTĂ, nu perfecționistă!




marți, 30 septembrie 2014

Si te aleg pe tine!

Ma descopar cu fiecare zi care trece.
Invat din ceea ce sunt si aspir la ce pot deveni.
Caut sa gasesc solutii pentru ce nu am încă si uneori adorm înainte de a aprecia ce am deja.
Gasesc ca sunt goala, pana vine cineva sa ma imbrace cu o imbratisare.
Pun etichete pe sufletul meu, pana cand ma simt acceptata asa cum sunt.
Mananc sanatos din momentul in care imi simt sanatatea in periocol si fac sport cand inchid mai greu fermoarul de la rochie.
Apreciez ce ma face sa rad si ma incrunt cand cineva ma arata cu degetul.
Bifez norme sociale si nu ma gandesc imediat daca asta imi serveste la ceva.
Am cautat "tehnici" de a deveni fericita, invațând din asta sa privesc in jurul meu.
Stiu ca tot ce trebuie sa se intample se va intampla, dar uneori deschid umbrela cand e inca soare.
Pun suflet acolo unde se cere gândire si gandesc cu sufletul situatiile mintii.

Si sunt perfecta asa cum sunt! 

Ma inspira cei care reusesc, acceptand greu cat de performanta sunt in a-mi gasi scuze.
Traiesc iubirile din filme si uneori o ignor pe a noastra.
Am pareri despre alegerile altora dar se intampla sa nu stiu cum sa-mi traiesc viata de zi cu zi.
Colind lumea si ma intoarc la mine, intelegand ca nu aveam nimic de căutat.
Invat oamenii sa traiasca intr-o lume noua si uneori ii tin captivi intr-a mea.
Gresesc des si imi cer scuze mai rar.
Las pe maine decizia de a trai azi.
Scriu pentru ca mi-e greu sa rostesc, dar vreau ca tu sa-mi vorbesti!
Cred in mine si cu rezerve, in oameni. 
Ucid vise in timpul in care imi nascocesc frici.
Spun des VREAU si nu tot timpul MULTUMESC.

Si sunt perfecta asa cum sunt! 

Si in tot ce fac, in tot ce spun, cu toate care sunt, in deplinatatea fiintei mele si mai presus de ceea ce pot atinge si controla, in fiecare moment de pana acum si in toate care vor urma, in linistea noptii, sau în haosul zilei, in zilele cu soare si in noptile cu ploaie,
                                                                                     te aleg pe tine.





luni, 29 septembrie 2014

7 pasi pentru a fi fericit!


Fara introduceri si alte ocolisuri... iata pasii recomandati de mine, pentru a experimenta o viata fericita zi de zi! :)

-        Creste-ti vibratia! 
O.   Oamenii cu vibratie/energie inalta, au o stare fizica buna, gasesc solutii mai usor, sunt veseli, aduc veselie in jurul lor, sunt sanatosi si exersand, au capacitati de vindecare! Ridicarea vibratiei se asigura prin meditatie, sport, o dieta echilibrata, ganduri pozitive si… CRESTEREA ENERGIEI! :)
-         Asculta-ti vocea intuitiei! 
     Intuitia este un “instrument” util, oferindu-ne de multe ori, cea mai clara directie sau solutie. Inchipuiti-va intuitia, precum un satelit  care are o perspectiva inalta asupra locului in care sunteti si totodata, a celui in care trebuie sa ajungeti. Oricat de bine stiti sa va orientati pe harta vietii, un satelit va putea sa va indrume spre locul in care doriti sa ajungeti, tinand cont de “trafic”, de “lucrarile de reparatii” si de orice va poate ingreuna sosirea la destinatie. Vocea intuitiei se aude mai clar pe măsura ce sunteti mai conectat! Pentru a va asigura o buna “conectare”, va recomand: rugaciunea, meditatia, Yoga, ganduri positive si... SA VA ASCULTATI INTUITIA! :)
-          Exprima ceea ce DORESTI!   
D.  De multe ori, spunem ca ne-ar fi mai usor daca am stii ce doresc cei din jurul nostru. Si intr-adevar, viata ar fi mai simpa daca am exprima cu claritatate ceea ce dorim! Renuntati la ideea de a exprima ceea ce NU DORITI, ci exprimati doar ceea ce vreti! In acest fel, atat voi cat si ceilalti veti reusi sa relationati la un nivel mai inalt. Si totodata, veti reusi sa oferiti altora ceea ce doresc, primind la randul vostru ceea ce doriti! Pentru a va exersa aceasta capacitate, SPUNETI MEREU CEEA CE DORITI! :)
-          Traieste cu entuziasm
N.  Nicio zi nu seamana cu alta, daca stim ca fiecare zi poate sa ne aduca altceva! Asteptand ca viata sa se intample, fara a o ghida, este cea mai mare dezamagire. Indiferent ce se intampla, situatiile pot fi asa cum le valorifici tu: fericite sau din care ai ceva de invatat! Nefericirea este optionala; nu o bifa in continuarea vietii tale! Pentru a trai cu entuziasm: inconjoara-te de oameni veseli, gandeste pozitiv, seteaza-ti obiective, fa sport, mediteaza, ccreste un animal (chiar daca e un melc de gradina!) si… TRAIESTE-TI VIATA CU ENTUZIASM! :)
-          Iarta! 
     Ținând ranchiuna pe cineva e ca si cum ti-ai injecta otrava in propriul organism! Iertarea este un proces de eliberare si de recalibrare, de re-energizare si de crestere a vitalitatii, pentru cel care iarta! Intrebati-va cu ce va ajuta resentimentele pe care le aveti fata de o anumita persoana si… iertati-o! Pentru a ierta cu usurinta, exersati “activitatile” de mai sus si… IERTATI! :)
-          Fii generos! 
G. Generozitatea este o calitate care va asigura ca nu veti fi uitati cu usurinta! Deasemenea, va inalta vibratia si va ajuta sa aveti o inima si un creier sanatos! Persoanele generoase au o viata lunga si sunt inconjurate de prieteni! In acelasi timp, nu uitati: intre a fi drepti si a fi buni, alegeti sa fiti buni! Pentru a fi generosi, nu trebuie sa faceti nimic, doar sa… FITI GENEROSI! :)

-          EXPERIMENTEAZA-TI VIATA
C. Chiar stiti cum se simte vantul toamnei? Cand v-ati auzit ultima oara inima batand? Stiti cum se simte sa-ti petreci o zi doar tu cu tine? Ceea ce ti se intampla in acest moment e ceea ce ai ales sau doar trăit? Cat din viata ta provoci tu si cat iti este provocat? Viata nu ni se intampla! Ea reprezinta alegerile noastre! Fii constient de alegerile tale si EXPERIMENTEAZA-LE! Pentru a-ti experimenta viata, mediteaza, manifesta-ti gandurile, visele, intentiile, sentimentele, intelege-le si accepta-le si, nu in ultimul rand, EXPERIMENTEAZA-TI VIATA! :)





joi, 25 septembrie 2014

Fara titlu. Dar din suflet si din... practica! :)

M-am tot ambiționat în ultima perioadă să vă povestesc despre Theta. Intai cu scopul de a vă dezvălui "descoperirea" mea și mai apoi, pentru a vă invita să experimentați! Sunt atât de multe informații bine scrise, bine puse în context, documentate ca la carte și ușor de înțeles. De aceea, până acum, perspectiva mea mi s-a părut prea măruntă pentru a o afișa către voi, un public elevat.
Imediat ce am ales să devin Instructor ThetaHealing, am ales practic să continui să învăț și să dau mai departe o tehnică prin care mi-am deblocat multe limitari și care, totodată, fără a abuza de Clișee - mi-a schimbat viața!
A vorbi despre Theta cu un public non-Theta (care nu a experimentat tehnica), mi s-a părut ridicol, din prisma perspectivei care o pot genera! Și ca să înțelegeți la ce mă refer, o să vă pun următoarele întrebări:

- Stiați că noi dăm amploarea evenimentelor din viața noastră, în funcție de programele pe care le avem?

- Credeți că in fiecare zi avem posibilitatea de a ne alege viata pe care dorim sa o traim?! Simplu, usor si in cel mai elevat mod cu putinta?

- Va e usor sa acceptati ca orice convingere limitativa se poate schimba in cateva secunde si imediat dupa sa va traiti viata bucurandu-va de "nelimitari"?

- Va puteti imagina ca puterea de a va vindeca, de a va schimba programele limitative sau de a va creea viitorul, este doar la un gand distanta? La un Theta-gand distanta! :)

Ei bine, atunci cand vorbesc oamenilor despre ThetaHealing, ma amuza curiozitatea exprimata in ochii lor, care se deschid laaaarg si in acelasi timp, controlul mintii lor care preia frâiele ego'ului, spunand: "Si daca este posibil, de ce nu stie toata lumea asta? De ce nu folosim toti tehnica asta a ta?" :) :) :)
Chiar asa, vă intreb: de ce nu o folosim toti?! Raspunsul il dau in cursuri, undeva cam în a doua zi... 
Si atunci, toata lumea e de acord cu mine: pentru ca nu foloseste tuturor!

ThetaHealing nu foloseste celor care vor sa-i schimbe pe altii. Foloseste celor care vor sa se schimbe pe ei înșiși! Si prin asta, schimbă perspectiva lor asupra celorlalți, asupra lumii și asupra evenimentelor!
ThetaHealing nu este despre Dumnezeu! Este CU Dumnezeu! Este cu si despre cei carora le e usor sa inteleagă ca sunt parte din Dumnezeu si Dumnezeu este in ei.  
ThetaHealing este mai putin despre magie. Dar da, este fizica cuantica si neuro-stiinta impletita cu spiritualitate. Iar daca iti place sa crezi ca Miracolele sunt magie, atunci poti sa crezi ca vii la un curs de magie! :) 
ThetaHealing nu iti va aduce succesul in viata ta! Însă dacă de acest lucru ai nevoie, il vei experimenta fara echivoc! Si odata cu succesul, poti cunoaste ce inseamna si cum se simte abundenta, fericirea, relatiile sanatoase, sanatatea si orice iti mai doresti sa experimentezi pentru viata ta!
ThetaHealing nu este doar un discurs cu mesaj pozitiv! Este o tehnica in sine, care poate educa pe oricine in a o folosi!

Vedeti acum, poate, de ce mi-a fost greu pana acum sa vorbesc public despre ThetaHealing: pentru ca este o tehnica ridicol de ofertanta! :) Atat de ofertanta, incat feedback`urile cursantilor mei ma bucura, din prisma experientei traite de fiecare dintre ei, in parte! :)

Pentru a va incuraja sa experimentati, va recomand sa-i cititi (inainte sau dupa!) pe David Hawkins, Neale Donald Walsch, Bruce Lipton sau Eckhart Tole! :) Și mulți alții, pentru că învățarea, ca și experimentarea, nu se termină niciodată!

Cu bine,
Georgiana

PS: Dacă vrei să mai 'răsfoiești' informații despre subiect, aici vei găsi tot mai multe informații: www.copiicurcubeu.ro

duminică, 13 iulie 2014

Cea mai frumoasa femeie

Cea mai frumoasa femeie are ochi care vorbesc. Si doar el ii intelege...
Parul ii luceste, alintat de mangaierile mainilor lui si se hraneste din respiratiile lui, adancite in parul ei, in timp ce ea ii sta cuibarita in brate, ferindu-se de razele soarelui, in zorii unei zile.

Vorbeste calm si zambeste tot timpul, pentru ca el creeaza realitati potrivite zambetului ei. Si fiecare moment in care sunt amandoi, devine Viata însasi. Si ea zambeste. Mereu.


Cea mai frumoasa femeie are mainile lungi, subtiri, dar puternice, pentru a-l cuprinde si pentru a-si imbratisa deodata toti cei trei copii pe care i-a dorit. Deseori, ii cuprinde pe toti patru, ignorand orice stiinta care spune ca oamenii traiesc in corpuri separate.
Isi cunoaste defectele si nu se teme de ele, pentru ca el o iubeste pentru mandria cu care le poarta. El stie povestea genunchilor ei loviti si a fiecarei cicatrici de pe corpul ei armonios. Mainile lui ii cunosc fiecare particica din trup si ii adora fiecare tremur... 

Cea mai frumoasa femeie iubeste muzica si o recunoaste in vorbele lui, o simte in bratele lui si o traieste langa el. Langa acelasi el. Are muzica in vorbe, iar glasul ei vibreaza a fericire in fiecare seara cand le canta copiilor cantecele de leagan preferate. Vorbeste calm si ferm cand este serioasa si ii recunosti chicotitul in fiecare silaba, cand se joaca. Se alinta ca un copil, dand iubirii lui toate intelesurile pe care sufletul sau e capabil sa le inteleaga. Cea mai frumoasa femeie simte ca o valkyrie de fiecare data cand alor ei le este amenintata armonia. Si reuseste mereu sa aducă liniștea în casa ei și zâmbete pe fața celor dragi.

Cea mai frumoasa femeie face supa cu taietei si Le boeuf bourguignon, la fel de bine! Și el se hrănește cu bucuria ei de a-l hrăni, de a-l iubi, de a-l ocroti... Mâinile ei își arată dibăcia în toată casa dar își găsesc tremurul de fiecare dată când el o atinge.

Cea mai frumoasa femeie iubește. Pentru ca asta este felul ei de a fi. Respira iubind, vorbește iubind, greșește iubind. Cea mai frumoasa femeie e fericita. A văzut Magia din lumea ei si a înțeles ca poate înfăptui tot ceea ce sufletul ei are nevoie pentru a crește.
Cea mai frumoasa femeie cunoaște bunătatea. Si fiecare particula din Univers este atrasa de bunătatea ei!

Cea mai frumoasa femeie esti tu, cea care il inspiri pe el sa te urmeze pana la capătul lumii, cea care cresti sufletul copilului tau, arătându-i lumea fără a-l tine prizonier intr-a ta! Esti tu, pentru cum completezi fericirea lui si pentru cum umpli de Bucurie zilele celor din jurul tau, pentru cum dai sens momentelor si pentru cum transformi imposibilul in Posibil.

luni, 16 iunie 2014

Prea târziu!

Cel mai grav cancer al sufletului este să îți dai seama că este prea târziu! Căci oricâte Vieți sperăm să mai avem în acest Univers și oricâte ocazii benefice ne dorim să mai existe, oricât de lungă ni s-ar părea tinerețea și oricâte iubiri sperăm să putem număra, uneori, pur și simplu este prea târziu! Și prea târziu devine atât de dureros, de cuprinzător și de ascuțit încât Lumea se oprește, uimită că cineva poate cuprinde atâta durere. Dar în următoarea secundă, Lumea își reia rostul, având în minte durerea ta, greșala ta de a fi lăsat să fie prea târziu! 
Și cu această promisiune în suflet, fiecare dintre noi ne urzim viața: să nu lăsăm niciodată să fie prea târziu!
Cel mai fericit 'prea târziu' dintre toate e atunci când nu îți dai seama de asta! Sprintul alegătorului secund în momentul caștigării cursei de către adversar, fuga după un tren plecat de putin timp, decizia de a aștepta, atunci când totul în jurul tău te îndeamnă să pleci... Toate astea sunt scenarii fericite de 'prea târziu'. Pentru că tot ce este însoțit de speranță poate naște alte începuturi. Și toate începuturile sunt ocrotitoarele Speranței!
Dar Prea Târziul de care vă spun eu, este acela care iți oprește respirația, îți ia puterea și te lasă să vezi că de-acum înainte, orice vei face, pentru tine va rămâne prea târziu! Tot ce mai poți spera este să poți uita, altfel, nu vezi ce rost și-ar mai avea următoarea respirație. Atribui Uitării cel mai important rol: de a te salva de robia în care ți-ai putea plimba sufletul! Și orele devin clipe și fiecare zi e o încercare de a-ți imagina cum ar fi fost dacă ai fi avut curaj, dacă ai fi avut putere sau dacă ai fi ales altfel! 
Însă totul în jurul tău spune că e prea târziu. Poate era prea târziu de la început, dar erai încă în acel prea-târziu-'fericit', în care Speranța îți creștea curajul și îți lumina privirea de fiecare dată când te gândeai să cedezi. Atunci nu ai fi crezut niciodată ca va veni Prea Târziu.

Prea Târziu vine după ce toate încercările de a ajunge unde ai vrut, sunt epuizate. Când infinitul de încercări devine finit. Și toată puterea pe care credeai că o ai, se termină.

Prea Târziu începe cu o parafă ce strigă prin toate rotunjimile literelor ei, că e... prea târziu!

Prea Târziu este când ști că orice ai face și oriunde ai merge, nu îi vei mai întâlni niciodată privirea, nu îi vei simți palmele umede lipite de corpul tău și dacă o să simți din nou parfumul lui, altcineva îl va purta. 

Prea Târziu apare odată cu urmele vorbelor tale ce se adâncesc în suflete care nu mai înțeleg rostul lui 'îmi pare rău'.

Prea Târziu începe când omul pe care îl iubești nu mai există. Și fiecare încercare de a-l recompune îți îndeasă în suflet vinovăția de a nu-i fi arătat toată prețuirea ta.

Prea  Târziu este de fiecare dată când lași ceva simplu să devină complicat, doar pentru că te-ai obișnuit să gândești complicat, să trăiești complicat, să vorbești, iubești și să decizi complicat! 

Prea  Târziu devine imediat ce ea pleacă înainte să afle că nu poți trăi fără ea. Sau când alegi să rămână, deși știi al naibii de bine că nu poți trăi cu ea. 

E Prea Târziu când viața ți se calculează în zile și înțelegi cu adevărat că cele mai simple soluții sunt cele care te fac fericit. Și tot astea, păreau greu de luat înainte ca pentru tine să fi venit Prea Târziul. 

Prea Tarziu vine imediat după ce spunem... vom vedea ce este de făcut!
Și nu mai trece niciodată!












vineri, 30 mai 2014

Până când plictiseala ne va despărți...

Situație: ai 88 de ani și răspunzi a 10-a oară, cu calm, la aceeași întrebare 'senilă' pusă de omul care te-a făcut o viață lungă să râzi, să te contrazici din nimicuri, să plângi că nu îți răspunde în timp la SMS-uri și să te bucuri de fiecare zi alături unul de celălalt; sau, în același scenariu, la aceeași vârstă, te înconjori de hobby'urile și tabuurile tale și te bucuri de timpul care e în sfârșit doar pentru tine, considerând că știi totul despre celălalt, îi cunoști fiecare reacție, fiecare replică și doar așteptarea momentului inevitabil te va mai îndemna să te gândești cum ar fi fost dacă... ar fi fost altfel?!
Am găsit recent mărturii ale unor cupluri cu ștate vechi care declarau că după multe zeci de ani împreună, încă se bucurau unul pentru altul, trăiau unul pentru altul și se identificau unul cu altul. Un bătrânel de 107 ani (când vă ziceam eu că dragostea adevărată durează...) zice că secretul unei relații lungi si fericite este "să o faci să râdă" iar venerabila doamnă spune "îi pregătesc cina în fiecare seară" (sincer, speram să fie doar un mit ideea că dragostea trece prin stomac)! Și în nicio declarație de-a lor nu se simte ironia și ascuțimea replicilor caracteristice cuplurilor care bravează că își cunosc partenerul mai bine decât propriul buzunar - ca și cum premiul pentru cât de repede ți-ai citit partenerul este mult mai important decât bucuria de a-l descoperi zi de zi lângă tine - sau ignoranța de a crede că știu tot ce poate celălalt să replice! Iertați-mi rigiditatea dar parcă era 'până când moartea ne va despărți', nu 'până când voi fi atât de plictisit(ă) de tine că varianta de a viziona de bună voie toate cele 70 000 de episoade din Tânăr și Neliniștit pare un vis devenit realitate!
E clar că la început toți ne  închipuim că e imposibil să ne mai vedem fără cel pentru care ne alungim languros genele, că nu poți sta niciodată supărat pe ea mai mult de 3 secunde, că n-ai vedea pe nimeni mai bun decât el și că niciodată nu ai vrea să faci o alta să stea în drepta ta, dar totuși, ce te duce în zona în care ai impresia că fiecare zi din viața ta face parte din filmul Ziua Cârtiței?
Bunica mea spunea: ca să fii sigură că nu greșești, Iubește un om căruia îi place să danseze, te face să râzi și cu care simți că doar lui i-ai putea spune cel mai mare secret al tău (și ochii lui te-ar privi la fel, indiferent ce ai spune!). Aceste criterii de alegere mi s-au părut simple, clare și de urmat; mai puțin ideea cu dansul! Recent, am întrebat-o de unde i-a venit gândul ăsta. A oftat în telefon și mi-a spus: Nu dansul e important în calculul ăsta! Important e să împărtășiți ceva: să aveți pasiuni comune. Iar ție, când erai mică, îți plăcea să dansezi, așa că mi-am dorit să nu uiți! 
Bunica mea sigur nu a avut cont de Facebook și nici nu și-a inventat fobii cu denumiri mai complexe decât medicamentele care le tratează! Nu a dus o viață grea pentru că indiferent cum au fost zilele ei, bunicul meu a făcut-o să aibă o viață ușoară! Și-a iubit copiii, în primul rând pentru că erau parte din omul pe care l-a adorat și când o întrebi de ce nu a mai fost niciodată văzută în compania altui bărbat, după ce El a plecat mult prea repede din lumea asta, îți spune: 'pentru că nu a mai existat nimeni ca el'. Deși ea nu suferă de nicio boală a bătrâneții, în ultimii 30 de ani am auzit sute de povești despre El! Tot aceleași sute! :) Și evident, când o întreb dacă nu s-a plictisit să le povestească îmi spune: 'eu nu spun despre el, spun despre mine: cum un om nemaiîntâlnit ca el, m-a ales pe mine!'
Așa că, îndrăznesc să cred că oricât de mijiți ne sunt ochii de calculatoare, laptopuri și tablete, oricâte informații despre 'cum să' vin spre noi, chiar dacă unii ne vând dragoste sub formă de masaj, și indiferent câte mituri despre relații ar exista, încă putem vedea unicitatea din cel de lângă noi, simțind mai mult ca niciodată răspunsul: E imposibil să mă plictisesc de tine, pentru că tu completezi lumea mea și altcineva ca tine, nu există! 














miercuri, 21 mai 2014

Tu ce ai cere daca ti s-ar putea indeplini orice dorinta?!


Sa zicem ca e Ajunul Craciunului si poti cere orice! Sa dispara sau sa apara, sa se intample sau sa nu se fi intamplat, sa fie roz, mic sau mare si sa n-aiba coada. Ati prins, deci: orice! :)

Ce ai alege intai: un partener asa cum il visezi, bani, sanatate, prieteni, casa (mai) mare, un copil?! Care este acel lucru care odata implinit, ti-ar schimba viata atat de armonios incat ai putea fi fericit pentru tot restul zilelor?

Nu e doar unul, corect? Ai putea avea o casa mare, dar goala si in acelasi timp, ai putea cere sa ai sufletul plin de oameni cu care sa o umpli, dar ar fi dificil sa detii casa?! Si exemplele pot continua. 
Motivul pentru care ne limitam indeplinirea dorintelor este datorat convingerilor limitative pe care ni le impunem. Cum facem sa avem tot cee ce alegem, dar nu tot ceea ce ne dorim va voi povesti pe 29 iunie, in cadrul Festivalului Transylvania Zen Fest, la care am fost invitata!
Asadar, va astept cu drag incepand din 28, la Cazinoul din Parcul Central din Cluj Napoca! :)

vineri, 16 mai 2014

Tu cine esti?!

Am citit recent o idee care mi-a placut foarte tare si mi-a dat o explicatie buna pentru diversele lucruri pe care le fac. Zice: nu faci ceva pentru a fi bun; esti bun si faci ceva in sensul asta. La fel, nu faci ceva pentru a fi fericit ci esti fericit si faci ceva! :) 
Si de-acum doua zile de cand ma joc cu ideea asta, am experimentat diverse situatii...
... iubesti si faci ceva din starea de iubire!
... esti optimist si faci lucrurile cu optimism!
... esti tolerant si actionezi cu toleranta!
... esti serios si redai seriozitate!


Zic, deci, ca nu poti folosi pasta de dinti ca si crema de cearcane, in ideea ca pielea de sub ochi se va albi! Nu asa merge! 
Daca esti satena cu ochii caprui, poti sa folosesti vopsea si lentile de contact pentru a deveni blonda cu ochii verzi dar... nu vei fi niciodata blonda cu ochii verzi, cu adevărat!
Dar stiu ca pe un blog care se numeste Exercitii de fericire n-ar fi trebuit sa spun că ceva e imposibil! :)
Face insa parte din povestea pe care o experimentez de o vreme incoace; povestea in care fiecare avem rolul, lectiile, experientele si scopul nostru. E o lectie buna. Cand o intelegi! Pana atunci, traim incercari de a-i aduce pe cei pe care ii iubim in roluri pe care ne dorim sa le "presteze" si ne facem zile grele de fiecare data cand lor le cade masca impusă! 
Desi nu mai traim vremurile sclavilor - marea parte a planetei! - noi, oamenii, "semnam" intre noi contracte de sclavie, inrobind Sinele si odata cu el visele, personalitatea si tot ce reprezinta cu adevarat cel de langa noi. Stim sa folosim obiectele pentru ca, daca nu au manualul de intrebuintare pe eticheta, ne uitam in jur la altii si le folosim corespunzator! Nu punem haine in robotul de bucatarie pentru a fi curate, dar ne dorim ca sotul sa "functioneze" ca sotul alteia. 
Ne-am luat libertatea de a decide "utilitatea" oamenilor din cauza faptului ca ei nu au instructiuni de folosinta. Si tarziu, uneori prea tarziu, ne intereseaza si din ce sunt "compusi". Ne dorim copii destepti ca cei din Tarile Scandinave, chiar daca nu stim cu adevărat cat de destepti sunt copiii de acolo si sincer, multi dintre noi nici cate tari scandinave sunt, nu suntem siguri. Vrem ca cineva sa moara pentru noi, ca si DiCaprio in Titanic, uitand ca scopul nostru este sa ii dam motive sa traiasca! Ne dorim casnicii, pentru a da relatiei noastre un rol durabil, uitand ca o relatie durabila duce la casnicie. Traim prin comparatie si schimbam "rolurile" personajelor principale din viata noastra dupa cum... dă bine! Sau dupa cum ne simtim (mai) bine. Si la o vreme, mai schimbam rolul, tot cu acelasi scop: de a  intra în norme! Si, intr-o soarta favorabila, lucrurile se aseaza dupa cum le comandam si oamenii isi primesc rolurile dupa cum le dictam. Cu toate astea, te simti secatuit si incet-incet, oricat de spiritual, antisemit, stelist sau rocker ai fi, oricare ar fi preferintele tale culinare si oricat de implicat in dezvoltarea ta personala esti sau nu, te opresti si te intrebi: DA` EU CINE SUNT?! 
Din oamenii pe care ii vad la cursurile mele, din cele traite de mine pana acum, cred ca asta e o intrebare la care multi zabovim foarte multa vreme. Unii, nu mai ajung niciodata la un raspuns iar altii, ca mine, decid ca ii doare in cot de cine Sunt ei! :) Va spun si de ce!
Din nou, din citite, imi place sa cred ca adevaratul act al Creatiei este sa planifici cine vrei sa fii. Si sa devii cine vrei sa fii! Si n-as da bani pentru nicio carte cu titlul "5 pasi simpli pentru a deveni cine vrei sa fii", pentru ca momentul in care te hotarasti SA DEVII cine vrei sa fi, este suficient pentru a construi proiectia ta despre tine! 
Cum am inceput, cred ca nu e util sa ne schimbam job-ul pentru a fi cine vrem sa fim! Devenim cine vrem sa fim si totul se schimba! Si e miraculos cum totul se schimba din acea secunda, din acel moment, ca si cum forte nebanuite ar fi lucrat un timp indelungat la acea schimbare. Iar cand devi tu, cine vrei sa fi, ultima Versiune a ta si cea mai buna dintre toate, cauti sa ajungi in jurul celor cu care te completezi, te intregesti, te aduni si te imparti. Refuzi sa dai roluri, pentru ca refuzi sa primesti. 
Si in momente ca acestea, e posibil sa intelegi ca ai tot ce iti doresti! Si esti complet! 
Si devi o noua Versiune, in care, cu bucurie de viata, fara a simtii sa dai un rol celui de langa tine, te bucuri de bucuria ca exista si umpli golul necunoscut cu bucuria raspunsului la intrebarea: Tu cine esti?