Google+ Followers

miercuri, 14 mai 2014

(Ad)judecată după copertă!


Ok, va spun un secret: oricât de obosita, suparata, stresată sau agitata as fi peste zi, ideea ca seara, dupa ce adoarme Prea Minunata o sa-mi savurez momentele de citit, ma linisteste instantaneu! Refuz total ideea de a citi pe i-Pad sau cărți electronice pentru ca ador cărțile! Nu doar ce sta scris in ele ci si fizic, iubesc cărțile! Mi se pare dezordinea perfecta sa-mi tin cărțile citite săptămânile trecute sub pat si cele ce urmează a fi citite, tot acolo! Sunt fericita sa ma stiu in plinul nopții cu cartea mea in fata si lanterna prinsă de ea! Iubesc mirosul cărtilor, copertile lor imi dau cele mai simple indicii despre ce urmează sa trăiesc imediat dupa coperta si a ajuns sa mi se para provocator o carte ciufulita si cu colturi de pagina îndoite ca semn de carte.

Si da, iubesc pantofii, dar urăsc magazinele de pantofi! Si de haine! Si de... de toate! Lumina artificiala, zgomotul de fond combinat cu muzica, agitatia, Vânzătoarea care vrea sa știe ce iti doresti, ca daca cumva ii spui scurt sa răspundă dezaprobator "ah, nuuu, n-avem, dar va las sa va uitati poate găsiți altceva!". Hmmm...
Ei, dar de-asta iubesc librăriile!!! O sa abuzez de toate cuvintele potrivite intr-o zi de Valentine's dar... ador librăriile! Muzica ambientala, lumina calda, oameni calmi, nimeni nu te întreaba nimic, o mulțime de cărți si toți cei de-acolo pregătiți - ca la un blinde-date - sa vadă cu cine pleacă acasă! 
Cat am locuit in Timișoara, aveam o librărie a mea... Era locul meu de găsit si regăsit! Ajungeam acolo intr-un fel si plecam eu! Si de fiecare data, cu ideea ca viata merit trăită pentru a apuca sa citești! Si daaa, stiu ca merita trăită pentru 100 de alte motive mai vibrante... Dar zau ca in top 10 ratiuni pentru care merita sa trăiești, e si asta! ;)
Ce e 'distrafir', cum zicea Prea Minunata cand era mică, este ca mai demult, n-as fi scris/spus niciodată intr-un mod atat de vulcanic, expresiv si argumentat ca imi plac cărțile! Mi se păreau cei care citeau in locuri publice la fel de interesanți ca si cei de la Vama Veche, cărora noțiunea de dormitor li se confunda cu cea de plaja! Adică... in mintea mea, cititul era atat de intim, de al tau, de intern si de personal încât nu-l scoti din dormitor! Poate pentru că - oricât se face 'reclama' cititul nu e pentru toți! Unora le plac blogurile! Altora filmele! Unora doar povestite si aproape tuturor citatele! Si nu am niciun gram de ironie in ce spun! Eu chiar cred ca cititul nu e pentru toți. Si nu e rau sa fie asa! Sunt oameni 'doxa' de informații, care nu citesc cărți dar au sute de documentare văzute! Fiecare avem un fel de a ne completa existența! Așa că de o vreme încoace, nu mă mai tem sa-mi asum judecata pe care-as putea-o atrage daca spun ca sunt fericita ca am terminat o carte mult dorita. Si nici nu ma sustrag sa citesc in public. Nu e o asumare de 'culturalizare', ci felul meu de a-mi completa existența! 
Dar sa nu uit ce-am vrut sa spun! 
Cand eram mica, citeam non stop! Pana intr-a IX-a, aveam abonament la toate bibliotecile din oraș si cea mai mare pedeapsa era cand mi se lua lanterna! Colegii mei aveau rezumate la toata bibliografia cerută in școală, la foarte scurt timp dupa ce o primeam si nu a existat profesor de româna care sa nu ma iubească! Cand am văzut Liceenii, nu am trăit aceleași emoții pe care le simtisem printr-a 7-a dupa ce citisem toata seria lui George Șovu. Pai in film ei se pupa 3 secunde, dar in carte... durează 4 pagini! ;)
Am multe amintiri cu si despre cărți! Cărțile m-au însoțit mereu, mi-au dat semne, m-au învățat, mi-au arătat de dinainte cum se poate intampla, m-au ascultat in timp ce-mi povesteau si m-au învățat ca orice moment gol poate fi plin! Iubesc cărțile pentru că găsesc in ele ce nu stiu eu sa spun, dar simt. Pentru ca ma pot învața despre orice si au contribuit la a-mi dezvolta o intuiție bună. Le iubesc pentru că imi suplimentează ce am puțin și-mi creează trăiri pe care nu le-am avut niciodată! Ma duc in locuri in care stiu ca nu am ajuns si nici nu voi ajunge, căci odată citite, aleg sa nu ajung acolo. Si le iubesc pentru ca sunt singurul lucru adorat in viata mea care stiu sigur, sunt convinsă si nu am niciun dubiu... ca nu se poate termina!!! 
Am început sa scriu despre cărți pentru ca in seara asta am aflat ceva care m-a năucit de fericire! Diana cu Vanilie scoate carte
Cine e Diana?! Un suflet al unei femei frumoase, deștepte, citite si mai mult... care a știut atat de clar sa dea mai departe ce a cules din viata, ca pe mine m-a cucerit de la primul cuvânt! Sau zâmbet?! Nu bine mai retin! 
Diana nu mai e... A decis anul trecut ca are altele de facut :) si a lăsat o mana de prieteni care sa-i culeagă textele de pe blog si sa le lege într-o carte! Bucuria mea este ca aceasta se lansează la Bookfest 2014 si te invit sa o cumperi cat mai curand!
Ce, cum, cand?! Revin in capitolul următor :) 

PS: pentru cei care si-au țuguiat buzele gândind cum m-am dat cultă cu cititul... De fapt, nu le transmit nimic ca sigur n-au trecut de al doilea paragraf! 
Pe voi restul, va pup pe coperta :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu